Viziunea persoanei rele, Abuz asupra copilului

În același timp, Kant dorea să combine elementele a două școli de gândire dominante în secolul XVIII: Raționalismul conform căruia cunoașterea era înnăscută, își afla originea a priori în rațiune și Empirismul conform căruia cunoașterea putea fi obținută doar prin viziunea persoanei rele, a posteriori. Idealismul transcendental kantian afirma că știm mai mult decât niște simplele idei într-o minte divină postulate de Berkeley.

Sunt introduse conceptele de noumen lucru-în-sine și fenomen; noumenul poate fi real atât empiric, cât și transcendental, chiar dacă nu poate fi cunoscut în mod direct. Acesta din urmă poate fi cunoscut doar prin intermediul fenomenului el este filtrat de simțurile noastre și este intuit de noi doar așa cum ne apare, nu așa cum este în sine [1].

Articol principal: Eticile kantiene.

Viziunea etică a lui Kant este de orientare deontologica se referă la acțiunile bune sau rele realizate de către un agent moral din datorie, în opoziție cu cele realizate de viziunea persoanei rele agent moral în vederea unei consecințe bune sau rele viziunea persoanei rele este centrată pe conceptul de datorie [3].

Este întemeiată pe ideea că rațiunea este bună în sine și că toți indivizii sunt ființe raționale. Contribuția sa majoră a fost teoria imperativului categoric care susține că trebuie să acționezi întotdeauna conform unei asemenea maxime care poate să devină în același timp o lege universală ex: Să nu ucizi, să nu furi etc.

Exemplificare: Sunteți într-o stație feroviară.

Viziunea persoanei rele

Pe linia din fată dumneavoastră sunt legate 5 persoane, iar un tren cu frânele distruse se apropie în viteză. Cele 5 persoane nu pot fi salvate la timp.

Repere ale unei medicini integrative — medicina isihastă și viziunea ghelasiană V Este orientat spre obiective. E boala cu care e diagnosticat personajul Winonei Ryder în Girl: Interrupted.

Ați putea devia trenul pe o linie alăturată, însă observați că o altă persoană și-a blocat piciorul între traversele liniei. Ce faceți?

1. Fals minus vedere
2. Carte de testare a vederii

Deontologia viziunea persoanei rele - dacă vom devia trenul și-l vom ucide pe cel blocat, atunci acțiunea este imorală. Ne-am folosit de acea persoană ca mijloc pentru un scop a-i salva pe ceilalți 5și nu ca scop în sine.

Utilitarismul -€“ consecința cea mai bună: moare o persoană, dar salvăm cinci. Moralitatea acțiunii depinde doar de consecință.

Kantianism

Perioada post-kantiană[ modificare modificare sursă ] În anii au început să apăra în Germania așa-zișii semi-kantieni, care au modificat elemente pe care le considerau inadecvate, echivoce sau chiar greșite.

Aceștia erau reprezentați de nume precum Friedrich Schiller a€“Friedrich Bouterwek a€“ sau Jakob Friedrich Fries a€“ Intervalul a fost caracterizat drept perioada idealiștilor germani post-kantieni, J.

Fichte, Friedrich Schelling, G. Hegel și Arthur Schopehauer devenind unii dintre cei mai influenți.

Criticismul schopenhauerian a fost caracterizat drept o mișcare a întoarcerii la gândirea kantiană, inspirând mai târziu curentul neo-kantian care se va întinde până în secolul XX [1]. Articol principal: Neokantianism.

Reluarea studiilor gândirii kantiene în universitățile din Germania a avut loc începând înfiind în prima etapă doar o mișcare epistemologică. Neo-kantianismul s-a extins în scurt timp asupra întregului domeniu al filozofiei. Primul impuls a fost dat de către cercetătorii naturaliști; Hermann von Helmholtz aplica studiile fiziologice ale simțurilor la întrebarea epistemologică a percepției spațiale ridicată de Critica Rațiunii Pure.

Mișcarea ajungea la apogeu odată cu gândirea școlii Marburg, reprezentată de Hermann Cohen și Paul Natorp. Aceștia din urmă au respins naturalismul lui Helmholtz și au reinițiat importanța metodei transcendentale. Ernst Cassirer, altă personalitate a școlii Marburg, a aplicat principiile kantiene la fenomenul cultural.

Între timp, Wilheim Windelband și Heinrich Rickert au introdus kantianismul în filozofia istoriei. Neo-kantianismul a fost influent pentru fenomenologia lui Edmund Husserl și pentru primele lucrări scrise de Martin Heidegger [4].