De ce au nevoie animalele de vedere. Umanism = Speciism?

Traducerea de față urmează varianta revăzută de autor din John Sanbonmatsu ed. Prefața a fost scrisă de autor cu ocazia traducerii articolului în limba română. Reprinted by permission of copyright owners. Jurnal de studii post umaniste, pentru această traducere în limba română.

Umanism = Speciism?

Prefaţă la traducerea în limba română Mă simt onorat de hotărârea acestei reviste de a-mi republica eseul. A fost scris cu mult timp în urmă, înaşa încât anumite informaţii cu privire la contextul istoric şi la rolul lui ar putea să le fie utile cititorilor. Munca mea se desfăşura, atât intelectual, cât şi politic, într-un cadru larg de orientare marxistă, materialism-istorică. Politic, mulţi, dacă nu cei mai mulţi dintre cei care reprezentau stânga în Marea Britanie la acea vreme şi-au dat seama de nevoia dezvoltării unei critici a autoritarismului, a statului centralizat sau a regimurilor staliniste care îşi justificau existenţa prin trimitere la Marx.

COSTUL REAL

În acelaşi timp, apăreau noi mişcări sociale, adeseori anticapitaliste, care protestau împotriva exploatării şi opresiunii femeilor, a animalelor non-umane şi a naturii în general. Intenţia mea a fost să regândesc tradiţia materialistă atât pentru a-mi aduce contribuţia la aceste mişcări, cât şi pentru a deschide, în acelaşi timp, căi de comunicare şi de acţiune comună. Eseul de față se situează la începutul acestui drum dificil.

Critica adusă de mine acestor idei din perioada de început a lui Marx a fost considerată, de unii marxişti ortodocşi vezi, de ex. În plus, perspectiva lui Marx asupra oamenilor ca parte a naturii, dependenți de interacțiunea cu ea pentru a-și împlini nevoile corporale şi spirituale, ar fi putut pune bazele unei sinteze a gândirii socialiste cu cea ecologistă. De atunci, activitatea mea şi-a extins acest cadru de lucru, ajungând să miopie 8 conservarea biodiversităţii şi monografii ale unor grupuri de insecte de ex.

Referinţe bibliografice Benton, T. Benton, T. Foster, J. Stache, C. Omul trăieşte exercițiu pentru îmbunătățirea miopiei vederii natură — înseamnă că natura este corpul lui, cu care trebuie să rămână într-un schimb permanent, dacă nu, va muri.

1. Viziune la 50 de ani
2. Îmbunătățirea viziunii umane
3. Viziune cum se evaluează
4. Они либо распылялись на свои составляющие, либо в конце концов находили себе приют в домах друзей художника.

Faptul că, din punct de vedere fizic şi spiritual, viaţa omului este legată de natură nu înseamnă altceva decât că natura este legată de ea însăşi, căci omul este parte din natură. Această idee fundamentală pentru Manuscrisele lui Marx merită din plin să fie discutată în continuare. Cu toate acestea, există două elemente în argumentarea Manuscriselor care par să fie total nepotrivite în alăturarea lor cu naturalismul pasajului citat mai sus şi cu interpretarea lui în cheia ecologiei profunde.

Pentru Marx, înstrăinarea muncii are consecinţe dezastruoase asupra fiinţelor umane, a relaţiilor dintre ele, cât şi a relaţiilor acestora cu ceea ce le este exterior, cu lumea materială.

• Думалось Олвину,-- Центральным Компьютером.
• Viziune minus 2 operație

Aceste consecinţe dezastruoase pot fi rezumate spunând că înstrăinarea muncii reduce viaţa omului la condiţia celei animale, şi că, în interiorul vieţii omului, inversează relaţia dintre om şi animal. Depăşirea înstrăinării presupune readucerea fiinţelor umane la starea lor specific umană şi refacerea relaţiilor dintre ele, dar și a celor cu restul naturii. Sunt incluse aici şi celelalte animale? Pe de altă parte, nimic din ceea ce spune Marx în legătură cu această metaforă nu se poate susţine decât dacă sunt incluse şi animalele.

Hranirea veveritelor in timpul iernii

O viaţă umană care să depindă de forţele şi mecanismele naturii anorganice, fără medierea altor forţe ale vieții, este imposibilă. Nu avem niciun motiv să credem că Marx ar fi crezut-o de fapt posibilă.

Dar ce ar putea însemna de fapt această transformare? Mai mult decât atât, atunci când pune bazele criticii sale etice cu privire la modul de viaţă capitalist, Marx se folosește de o opoziţie absolută şi universală între animal şi om, nu de una provizorie şi care s-ar putea schimba istoric. Dacă eroarea acestor societăţi este chiar reducerea oamenilor la condiţia de animale, atunci transcenderea capitalismului, prin restabilirea umanităţii omului, implică simultan şi restabilirea diferenţei dintre om şi animal.

Dacă eroarea capitalismului constă, în mod esențial, în faptul că nu face diferența dintre om și animal, atunci antidotul capitalismului trebuie să se ofere să restabilească diferențierea potrivită. După cum voi arăta în continuare, această dilemă poate fi rezolvată prin revizuirea ontologiei Manuscriselor, care va lăsa totuşi neatinsă o mare parte din critica etică a societăţii capitaliste.

Umanism = Speciism?

Oamenii, dimpotrivă, care pot să producă în concordanţă cu norma oricărei specii, produc cu adevărat doar în deplină libertate faţă de nevoile fizice imediate şi utilizează întreaga lume naturală ca obiect al capacităților lor practice, estetice şi cognitive. În timp ce animalele produc pentru a-şi satisface propriile nevoi sau pe cele ale puilor, activitatea fiinţelor umane individuale este, cel puţin la nivel potenţial, o parte a activităţii speciei ca întreg.

• Mai multe informatii despre boala!
• Cum se tratează vederea fără intervenție chirurgicală

Aşadar, activitatea umană este universală nu numai în sensul că îşi ia ca obiect întreaga lume naturală, dar este universală şi în sensul că este o activitate extrem de generică. Prin separarea vieţii individuale de viața speciei şi răsturnarea raportului specific dintre ele — aşa cum se întâmplă în capitalism — înstrăinarea muncii împinge umanitatea la o formă de existenţă în care particularităţile distinctive ale speciei sale nu se pot manifesta. Potenţialul uman rămâne neactualizat, dezvoltarea este împiedicată, iar puterile omului se manifestă într-o formă distorsionată sau inversată.

Este, mai degrabă, un potenţial încă neîmplinit. Împlinirea acestui potenţial cade în sarcina procesului istoric uman.

Un focar în efectivul de animale este costisitor și vă poate afecta grav afacerea. Mărimea efectivului de animale crește riscul introducerii infecției și răspândirii în efectiv. În efectivele mai mari de animale sunt introduse, de obicei, mai multe animale noi și au mai multe contacte cu alte animale. Prin urmare, riscul ca bolile să fie introduse într-o fermă și răspândite în cadrul unei ferme este crescut.

Astfel, ideea de umanitate ca fiinţă generică implică şi ideea de umanitate ca fiinţă istorică. Iar prin aceasta nu mă refer doar la o fiinţă ale cărei activităţi şi forme de asociere se schimbă de-a lungul timpului. În plus, aceste schimbări ale activităţii manifeste şi ale formelor de asociere au un caracter cumulativ şi direcţional, o schemă preexistentă în funcţie de care putem să înţelegem fiecare perioadă sau fază succesivă.

Împreună cu tine îi ajutăm pe prietenii cu 4 picioare!

În acest sens, specia umană este istorică pentru că specia ca de ce au nevoie animalele de vedere trece în cadrul progresului istoric prin ceva similar cu dezvoltarea prin care trec atât fiinţele umane individuale, cât şi celelalte animale în tranziţia lor de la faza de embrion, la cea de copilărie, prin etapa de nou-născut. Abia în faza de adult sunt complet actualizate potenţialitățile copilului.

Dezvoltarea individului este procesul realizării de sine. Aşadar, în cazul speciei umane, societatea comunistă este forma prin care tot ceea ce, în stadiile istorice anterioare, era doar de ce au nevoie animalele de vedere devine acum efectiv.

Analiza înstrăinării muncii arată că nu există o legătură necesară sau universală între procesul de dezvoltare a speciei şi procesul de dezvoltare a individului.

Dacă munca este înstrăinată, dezvoltarea speciei are loc cu preţul dezvoltării individuale. Pe de altă parte, dezvoltarea istorică a speciei este o precondiţie pentru dezvoltarea forţelor umane caracteristice ale indivizilor.

Așadar, oamenii sunt diferiţi de celelalte animale prin faptul că au capacitatea de a se dezvolta atât la nivelul speciei dezvoltarea istoricăcât şi la nivelul individului.

În cazul speciei umane, dezvoltarea speciei de ce au nevoie animalele de vedere să aibă loc cu preţul opririi sau denaturării dezvoltării indivizilor, dar, pe termen lung, dezvoltarea deplină a individului în raport cu cele mai caracteristice trăsături umane este posibilă doar în urma atingerii unui nivel înalt de dezvoltare a speciei.

Așadar, practica transformativă conştientă de sine şi liberă are în ea însăși un potenţial pentru schimbare şi dezvoltare pe care activitatea directă, instinctuală şi de satisfacere a nevoilor imediate a celorlalte animale nu îl are.

Această producţie reprezintă viaţa lui activă de specie. Prin acest tip de producţie, natura se dezvăluie ca lucrarea lui şi ca realitatea lui. Obiectul muncii este, aşadar, obiectificarea vieţii de specie a omului: pentru că omul se duplică pe sine nu numai în conştiinţă, ca intelect, ci şi activ, în realitate, şi astfel se vede pe sine într-o lume pe care a creat-o chiar el.