Caracteristicile vârstei sale. Evaluarea copilului de 4 ani

Aspecte ale dezvoltării proceselor psihice ale şcolarului de ani 2.

Nivelul de maturitate al copilului de ani 3 Necesitatea cunoaşterii psihopedagogice a copilului la intrarea în şcolaritate 1. Aspecte ale dezvoltării proceselor psihice ale şcolarului de 6 — 7 ani Caracteristicile vârstei sale o şcoală care-şi respectă menirea şi pentru educatorii devotaţi profesiei, studierea individualităţii video viziune libelula constituie o preocupare fundamentală.

Cunoaşterea copilului este un proces continuu, ce trebuie realizat sistematic şi permanent pe toată durata şcolarizării, deoarece schimbările ce au loc în psihologia lui trebuie cunoscute şi dirijate. Ritmurile de dezvoltare şi schimbare sunt variate de la un copil la altul, ceea ce impune o cunoaştere diferenţială a acestuia pentru a evita dezvoltarea lor sporadică, întâmplătoare.

Teoria lui Piaget - Wikipedia

Conţinutul şi formele activităţii instructiv-educative desfăşurate în grădiniţă sunt strict determinate de particularităţile psihologice, fără a neglija faptul că această condiţie se conjugă pe fiecare treaptă de dezvoltare cu scopul procesului ca atare. Creşterea fizică şi dezvoltarea psihică în primii ani de viaţă nu constituie procese uniforme şi omogene.

Una din trăsăturile psihice dominante la această vârstă o constituie curiozitatea, nevoia de a şti, de a afla, de a cunoaşte. La vârsta de ani procesele de cunoaştere cunosc o nouă etapă de dezvoltare, copiii în marea lor majoritate, îndeplinind la această vârsta condiţiile care-i fac apţi de şcolarizare.

Activitatea perceptivă este adecvată, analizatorii vizuali, auditivi, kinestezici înregistrează o dezvoltare mulţumitoare. Dirijaţi de învăţător, copiii vor distinge şi vor recunoaşte lucrurile prezentate, culorile, diferite obiecte din mediul înconjurător, unele relaţii dintre elemente.

Copilul de ani este în stare să detaşeze un obiect din grupul altor obiecte, să descompună notele obiectului şi pe baza lor să recompună obiectul în întregime, respectând raporturile dintre părţi.

E capabil să analizeze obiectele operând cu diverse criterii formă, mărime, culoaredupă raporturile dintre caracteristicile vârstei sale şi distanţă arată cercetările lui Piaget. La intrarea copilului în şcoală, nivelul orientării în spaţiu şi în caracteristicile vârstei sale este relativ scăzut. Pentru dezvoltarea percepţiei de timp se fac diverse exerciţii, ca perceperea unor sunete care se repetă la intervale regulate de timp, executarea unei lucrări într-un timp caracteristicile vârstei sale, obişnuirea cu îndeplinirea regimului de zi, etc.

Spiritul de observaţie este diferit de la un copil la altul. Rapiditatea şi precizia în sesizarea unor fapte constituie caracteristici ale spiritului de observaţie. Acesta se formează prin activităţi de educaţie plastică, excursii, vizite, lecţii de ştiinţe. La vârsta de ani reprezentările păstrează un caracter intuitiv-concret. De exemplu conţinutul unui fragment ce ilustrează caracteristici ale primăverii va fi înţeles prin prisma experienţei personale şi a tipului de reprezentări formate în contact nemijlocit cu mediul în care a trăit.

Recommended

Activitatea instructiv-educativă asigură formarea unui fond de reprezentări şi noţiuni cu caracter ştiinţific. Preşcolaritatea este o vârstă de acumulare informaţională şi de elemente structurate, esenţiale pentru procesul învăţării de mai târziu. Priceperile reprezintă moduri de a exercita facil diferite acţiuni învăţate. Ele cuprind generalizări de deprinderi şi de cunoştinţe deja însuşite. În multe activităţi priceperea de a le efectua premerge dobândirii deprinderilor. Ele reprezintă capacitatea de a şti să efectueze acţiunea chiar dacă nu s-a ajuns la formarea deprinderilor respective.

Prezenţa lor uşurează procesul de însuşire a noi deprinderi. Împreună cu ele formează baza comportamentului învăţat. Priceperile sunt cunoştinţe realizate practic şi constă în posibilitatea dobândită prin învăţare: de a executa o acţiune, de a utiliza practic caracteristicile vârstei sale eficient, în condiţii variate cunoştinţe însuşite realizând o adaptare promptă la schimbări.

Cunoştinţele, priceperile şi deprinderile se întrepătrund şi se caracteristicile vârstei sale reciproc.

Etapele dezvoltării copilului: 2 – 3 ani

Deprinderea trebuie însuşită cât mai corect de la început, deoarece este mai greu să fie restructurată. Condiţia fundamentală de formare a deprinderilor este exerciţiul. Exerciţiul presupune o reluare conştientă a operaţiilor de fiecare dată cu un anumit scop, o reluare selectivă a operaţiilor, în funcţie de nivelul însuşirilor şi dificultăţilor, o reluare a activităţii în condiţii schimbate.

Exerciţiul este repetiţia frecventă şi tenace a unei activităţi în vederea însuşirii şi perfecţionării ei, a formării de deprinderi şi a obţinerii de performanţe; proba sau problema necesară procesului de învăţare. Psihologi ca Decroly, Claparede, J.

Piaget arată ca memoria este mai activă în joc. În această condiţie copilul intuieşte cerinţele fixării şi păstrării sarcinilor care i se trasează. Copilul învaţă şi reproduce cu plăcere poezii, reproduce un text după lecturi.

Fixarea este fluctuantă şi adeseori superficială. Jocul la vârsta de ani este un teren de antrenare a atenţiei, de distribuire şi lărgire angajării psihice. Concentrarea caracteristicile vârstei sale de la 20 — 25 minute în situaţii obişnuite şi chiar minute în joc. Distribuirea atenţiei este dificilă, încât micul şcolar nu poate sa cuprindă şi să rezolve în acelaşi timp mai multe activităţi. Flexibilitatea atenţiei, ca proprietate de a caracteristicile vârstei sale rapid de la o activitate la alta este de asemenea slabă.

Atenţia involuntară are o pondere mai mare faţă de atenţia voluntară. De asemenea selectarea materialului ce trebuie asimilat, folosirea unor mijloace didactice caracteristicile vârstei sale duc la funcţionarea atenţiei voluntare.

Perioada preşcolară este o perioadă de mari achiziţii culturale, de intensă asimilare intelectuală, de lărgire a înţelegerii şi a posibilităţilor gândirii, de a aborda situaţii, repere, evenimente. Gândirea se manifestă în activităţi intelectuale, care în limbajul curent se numesc: judecare, raţionare, înţelegere, explicare, invenţie, deducţie, abstractizare. Caracterizând sumar activitatea gândirii, reiese că şcolarul de 7 ani distinge bine realitatea înconjurătoare de propria persoană, iar activitatea lui practică şi mintală se îndreaptă mai mult înspre obiectele şi fenomenele ambianţei decât în direcţia propriei persoane.

Noţiunile micului şcolar sunt cu precădere concret-intuitive. La începutul şcolarizării, raţionamentul copilului are un însemnat metode de refacere a vederii după bates afectiv, întrucât sentimentele şi interesele personale influenţează mersul gândirii spre anumite concluzii exemplu: Bunicile sunt bune pentru că ne aduc daruri.

La 6 — 7 ani au o pondere deosebită operaţiile intelectuale concrete. Orice raţionament, orice caracteristicile vârstei sale de probleme constituie în acelaşi timp şi o manifestare a creativităţii gândirii, deoarece se ajunge la o concluzie, la o soluţie nouă.

Învăţătorul caracteristicile vârstei sale sarcina formării unor premize pentru dezvoltarea creativităţii.

Gândirea este strâns legată cu limbajul. Dezvoltarea exprimării verbale face importante progrese. Vocabularul la 6 — 7 ani atinge între 1. Se dezvoltă cerinţa internă de folosire de cuvinte noi, creaţii verbale şi fantezii verbale. Expresivitatea vorbirii se amplifică, la fel nuanţarea şi intonaţiile.

Propoziţiile devin mai lungi şi mai complexe. Comunicarea verbală dobândeşte calităţi noi. Întrebările numeroase pe care copilul le adresează adultului, subliniază prezenţa intereselor cognitive, primare ale elementelor gândirii cauzate, dorinţa de a cunoaşte şi de a înţelege fenomenele din natură şi societate. Atenţia învăţătorului trebuie să fie îndreptată şi spre cultivarea comunicărilor verbale ale elevilor.

Prin exerciţii de caracteristicile vârstei sale ei trebuie să fie îndrumaţi să se exprime corect, să emită mesaje care să poată fi recepţionate corect de către alţii. La copilul de ani procesul imaginaţiei care constă în crearea de reprezentări şi imagini noi prin prelucrarea şi combaterea reprezentărilor existente în memorie, se desfăşoară la niveluri diferite.

Preşcolarul de ani manifestă aptitudini. Domeniul muzicii, picturii, colajului sunt abordate cu succes de copii. În general la începutul şcolarităţii, imaginaţia reprezintă un conţinut redus. Copilul nu posedă capacitatea de a face distincţia netă între planul realităţii şi cel al ficţiunii.

Jocurile de creaţie, filmele pentru copii, serbările şcolare, vizionarea de expoziţii etc.

La ani se accentuează rolul conducător al scoarţei cerebrale în manifestarea afectivităţii care devine mai bogată şi mai variată. La această vârstă copiii dau dovadă în unele situaţii de capacitate de stăpânire a expresiilor emoţionale şi de frânare a manifestărilor care nu sunt acceptate social.

• Îmbunătățirea vederii cu picături
• Pupile dilatate pentru a testa vederea

Ei sunt optimişti, veseli adesea chiar exuberanţi. În privinţa efectelor primare, la şcolarii începători se pot observa adesea stări de frică legate de viaţa de grup. Mulţi copii se tem de ridicol, se îngrijorează de eventualitatea unor insuccese şcolare, etc. Sentimentele de integrare socială şi prietenie sunt mai accentuate.

Vizualizări: Distribuie Articolul Etapele dezvoltării copilului constituie o modalitate bună de evaluare a traseului parcurs de copil. Prin intermediul acestora, părintele poate determina care arii necesită mai multă stimulare sau care arii se dezvoltă normal. De asemenea, etapele dezvoltării copilului permit cunoaşterea provocărilor pe care le-ar putea întâmpina părinţii.

De asemenea cele de dominare şi agresivitate cresc în timpul şcolarităţii mici pentru a descreşte ulterior în timpul şcolarităţii mijlocii. Cunoaşterea particularităţilor psihoindividuale ale micului caracteristicile vârstei sale este absolut necesară. Astfel se creează condiţiile şi căile cele mai potrivite pentru dezvoltarea complexă a personalităţii fiecărui elev. Nivelul de maturitate al copilului de 6 — 7 ani Dezvoltarea şi educaţia se condiţionează reciproc, în sensul că un nivel mai înalt al dezvoltării permite obţinerea unor rezultate educative superioare.

Aşa cum rezultă din paginile scrise caracteristicile vârstei sale, copilului de ani ajunge la un anumit grad de maturitate bio-psihică, fapt ce îi permite angajarea sa în activitatea de învăţare şcolară. Învăţământul preşcolar joacă un rol indiscutabil în dezvoltarea capacităţilor şi conduitelor adaptive şi de integrare în viaţa şcolară.

Iniţierea preşcolarului în activităţi de învăţare şcolară este un obiectiv important stipulat de curriculum pentru grădiniţă. Adultul este cel care creează sentimentul de siguranţă. Prin amplificarea relaţiilor cu alte persoane, conştiinţa de sine va dobândi noi contururi. În acest sens educatoarea poate organiza: vizite la fabrici, întâlniri cu diferite personalităţi din diferite domenii de activitate, participarea la spectacole de teatru.

Toate acestea influenţează pozitiv adaptarea socială a viitorului şcolar. Nu caracteristicile vârstei sale uitat caracteristicile vârstei sale jocului didactic în abordarea cunoaşterii de sine şi a relaţiilor cu ceilalţi în lumina adevărului şi a moralei.

Pe ultimul menţionat, îl detaliez în continuare:.